Sursa foto: Pixabay.com
Parenting pozitiv. Este doar un alt termen la modă fără conținut sau are consistență cu adevărat?
Se pare că nu ești prima sau singura persoană confuză în ceea ce privește înțelegerea termenului de “părinți pozitivi”. Cei mai mulți oameni cred că este vorba doar despre creșterea copilului fără a-l bate. Dar lucrurile în materie de educație parentală merg mult mai adânc de atât.
Definirea părinților pozitivi
Părinții pozitivi sunt acei părinți care se concentrează pe dezvoltarea unei relații puternice, profund angajate cu copiii lor, bazată pe comunicare și respect reciproc. Creșterea pozitivă se concentrează pe învățarea copiilor nu doar despre ce să facă și ce nu, ci și de ce să acționeze într-un anumit mod. Parentalitatea pozitivă înseamnă așadar formarea copiilor spre autocontrol, spre autodezvoltarea personală.
Cele 3 componente majore ale părinților pozitivi sunt următoarele:
- Regulile și consecințele unor acțiuni sau inacțiuni sunt prezentate copiilor clar, discutate frecvent și urmate.
- Părinții se concentrează pe a-și ajuta copiii să-și interiorizeze disciplina, mai degrabă decât să respecte niște ordine bazate pe teama de pedeapsă. Scopul? A-și dezvolta autodisciplina.
- Părinții folosesc ascultarea activă pentru a înțelege gândurile copiilor. Acest lucru permite părinților să corecteze neînțelegerile sau legăturile greșite de logică, să stabilească un raport corect cu aceștia.
Odată ce vă decideți, dacă aveți copii, să practicați parentingul pozitiv, există mai multe lucruri pe care le puteți face în acest sens:
- să fiți consecvenți;
- să creați un mediu favorabil dezvoltării copilului adaptat vârstei și nivelului lui de înțelegere;
- să vă amintiți permanent că obiectivul final ca părinți este de a crește un adult care funcționează pe deplin autentic;
- să utilizați instrumente corecte pentru a menține coerența, așa încât copiii să poată prezice cu certitudine absolută ce se va întâmpla ca urmare a comportamentului lor, 100% din timp.
Crearea acestui sentiment de certitudine poate fi cea mai mare provocare a părinților pozitivi. Cu toate acestea, este cea mai importantă parte a ajutării copiilor să învețe ce înseamnă disciplina și să creeze granițe autoimpuse, așa își dezvoltă autocontrolul. Copiii învață și testează constant ceea ce învață. Dacă un părinte stabilește o graniță, copiii, precum orice părinte știe, sunt predispuși genetic să o verifice. Nu au încă capacitatea de a spune: „Aceasta este linia pe care nu ar trebui să o trec deoarece consecințele nu vor fi plăcute pentru mine”.
Stabiliți limite pe care copiii să ajungă să le accepte din propria lor voință
Părinții au nevoie de instrumente care să-i ajute să stabilească granițe și să-i țină pe loc, astfel încât copiii să poată învăța unde sunt și să meargă mai departe.
Copiii trec linia pentru a vedea ce se va întâmpla. Împing granița până când găsesc o altă linia fixă unde se blochează. După ce o găsesc, nu mai trebuie să testeze acea graniță. Problema apare din nou numai atunci când linia se mișcă și copiii trebuie să înceapă procesul din nou.
Există mai multe instrumente care pot fi utilizate în acest scop. Cel pe care specialiștii în parenting pozitiv îl recomandă este “Legământul familiei”.
Ce este Legământul Familiei?
Legământul familiei reprezintă un set de reguli și consecințe pe care familia le dezvoltă împreună (părinți și copii). Regulile și consecințele sunt scrise și postate ca Legământ familial. Odată stabilit legământul, acesta trebuie revizuit și învățat continuu pe mpsura trecerii timpului.
Cel mai bun mod de a face acest lucru este revizuirea legământului zilnic timp de o lună, săptămânal pentru încă o lună, de două ori în a treia lună și, în cele din urmă, o dată pe lună în mod continuu. Regulile ar trebui enunțate pe larg și formulate pozitiv. Este mult mai bine să se spună copilului ceea ce poate face, mai degrabă decât ceea ce nu poate face. (Spre exemplu: “Fii amabil cu cu cei din jur!” mai degrabă decât “Nu fii obraznic cu alte persoane!”)
Mediul favorabil
Crearea unui mediu favorabil începe cu satisfacerea nevoilor de bază ale unui copil (hrană, îmbrăcăminte și adăpost). Cu toate acestea, hrănirea lato sensu depășește nevoile fizice și se extinde inclusiv la oferirea acceptării, iubirii, încurajării și adevăratei discipline care să nu fie bazată pe frică, pe constrângere.
Acceptarea. Copiii trebuie să se simtă apreciați pentru cine sunt. Indiferent ce fac, indiferent dacă este corect sau greșit, ei trebuie să fie siguri că sunt acceptați.
Iubirea. Dragostea părintească se manifestă prin acordarea de timp, îngrijire și atenție focusată unui copil în fiecare etapă a vieții sale. Părinții pozitivi își arată dragostea ajutând copiii să depășească mai ușor fiecare provocare cu care se confruntă.
Încurajarea. Este sprijinul concret acordat de părinți copiilor ca să evite sau să-și corecteze greșelile. Încurajarea include ajutarea acestora pentru ca să-și dea seama la ce sunt buni și să-și urmeze pasiunile.
Disciplina pozitivă. Este acel tip de disciplină care folosește instrumente parentale pentru a-i învăța pe copii să se autocontroleze. Disciplina este în definitiv un proces de predare a unor informații și predarea se întâmplă numai atunci când adulții sunt calmi și gândesc clar.
Cei patru pași către o disciplină eficientă sunt următorii:
– copiii cunosc regulile și posibilele consecințe ale încălcării acestora;
– copiii își dau seama cum să ia decizii care să îi ajute ca să mențină regulile în timp ce fac lucruri de care se bucură;
– părinții aplică consecințele după cum este necesar în concret, doar după ce se revăd regulile;
– părinții acționează pentru a restabili relația făcând o activitate de consolidare a acesteia făcând lucruri plăcute împreună cu copilul.
Creșterea adulților
În cele din urmă, parentingul pozitiv este despre crearea unui mediu cald, pozitiv și de susținere care să le permită copiilor să crească și să se dezvolte ca adulți autentici, oameni care pot transmite aceleași instrumente următoarei generații.
Iar acest proces este unul complex care presupune:
- Dezvoltarea intelectuală a copiilor: dezvoltarea a proceselor de gândire;
- Dezvoltare socială și emoțională: procesele ce se referă la înțelegerea noastră și a celorlalți, experimentarea emoțiilor, relații interpersonale și dezvoltarea stimei de sine;
- Dezvoltarea limbajului verbal și non-verbal: dezvoltarea abilităților de comunicare (vorbire, citire, scriere și limbajul corpului);
- Dezvoltarea morală a copiilor: dezvoltarea empatiei și capacitatea de a face diferența între ce e bine și ce e rău;
- Dezvoltarea fizică a copiilor: dezvoltarea armonioasă (fitness, nutriție și sănătate corporală);
- Dezvoltarea sexuală: conștientizarea diferențelor dintre corpurile, emoțiile și atitudinile prezente la bărbați și femei; modificări hormonale ulterioare care permit concepția și nașterea etc.
Fiecare dintre aspectele de mai sus se dezvoltă treptat de la naștere până la maturitate, în funcție de personalitatea, temperamentul și experiențele copilului.
Fiecare zonă are un nivel pentru începători, intermediari și avansați.
Odată ce părinții pozitivi au o înțelegere solidă a fiecărui nivel, ei sunt mai capabili să-și ajute copiii să crească frumos. Și cum poți să te inițiezi în această privință? Cel mai simplu prin citirea unor cărți de parenting și participarea la cursuri de specialitate!
