Industria jucăriilor sexuale este una dintre puținele industrii care valorează miliarde de dolari și se extinde constant cu produse noi. Cu toate acestea, pentru a ajunge în acest punct a fost nevoie de o perioadă imensă de timp.
Când te gândești la jucării sexuale, probabil că te gândești la un gadget care funcționează cu baterii, are un încărcător USB sau este cumva legat la o aplicație – precum cele de la Love Island -, dar, în realitate, jucăriile sexuale există de secole.
De la falusuri din piatră, la cele confecționate din piele
Totul a început în anul 29.000 î.Hr., când oamenii de Neanderthal din regiunea Jura Șvabă, care astăzi se află pe teritoriul Germaniei, au început să sculpteze roci în forme falice. Nu știm sigur dacă le foloseau ca jucării sexuale, pentru ceremonii de fertilitate sau dacă pur și simplu credeau că este amuzant să sculpteze pietre în formă de penis, dar știm că au deschis calea pentru industria modernă a jucăriilor sexuale.
Crearea jucăriilor sexuale a devenit puțin mai inovatoare – și mult mai ciudată – în anul 500 î.Hr., când grecii antici au început să creeze penisuri false folosind tot felul de materiale. Unele au fost făcute din alamă sau din piele umplută. Unele au fost, din anumite motive, făcute din pâini vechi. Le-au numit „olisbokollikes”, ceea ce este aproape la fel de greu de pronunțat pe cât este de imaginat cum arătau.
Acei greci ciudați au fost, de asemenea, pionieri în lubrifiere, folosind ulei de măsline.
Primele bile vaginale au fost realizate în nul 1300
Până în anul 1300 d.Hr., industria jucăriilor sexuale a evoluat, mai ales în China antică, unde au fost inventate bile Ben Wahh Balls pline cu sperma animală, inele pentru penis făcute din pleoape de capră și dildo-uri cu două capete.
Cuvântul „dildo” a fost inventat în jurul anului 1400 d.Hr., în timpul Renașterii italiene. Cuvântul provine de la termenul „dilett o”, care înseamnă plăcere.
De la „păpușile” marinarilor, la „Ciocanul lui Granville”
În anii 1600, marinarii francezi au fost pionierii promovării păpușilor sexuale luând cu ei pe vase „femei” din paie în călătorii lungi și singuratice. Ei numeau aceste „păpuși” „dames de voyage”.
Chiar și Shakespeare face trimitere la jucăriile sexuale, menționând dildo-urile în piesa sa, „Poveste de iarnă”.
În Anglia anilor 1800, bărbații au început să eticheteze femeile anxioase sau nefericite ca fiind bolnave de isterie. Deși ne-am dori să spunem că acesta a fost un „diagnostic medical” de scurtă durată, el a durat până în anii 1950. Cu scopul de a relaxa aceste femei, li s-a recomandat să se „trateze”, printre altele, cu stimulare genitală intensă.
Această formă de „isterie” s-a răspândit ca focul, iar doctorii nu au putut ține pasul, așa că au fost inventate vibratoarele pentru a face femeile să aibă orgasm cu mai puțin efort. La acea vreme le-au numit „manipulatori”, dar noi am ajuns să le cunoaștem ca vibratoare. Primul „manipulator” a fost creat de medicul american George Taylor, dar dr. Joseph Mortimer Granville a creat primul brevet pentru un astfel de obiect sexual, denumit tulburător „Ciocanul lui Granville”.
La începutul anilor 1960, prietenul apropiat al ventrilocului Ted Marche l-a abordat cu privire la o problemă pe care o avea: suferea de impotență și i-a cerut lui Ted să-și folosească abilitățile de a face păpuși pentru a-i modela o proteză de penis. Așa cum ar fi făcut orice bun prieten, Ted a fost de acord și s-a apucat de treabă, creând astfel primul vibrator cu curele (strap-on).
