Maria Montessori s-a născut în 1870 în Italia. La vârsta de 26 de ani, a devenit primul medic din țara ei. După medicină, a studiat antropologia, pedagogia și psihologia. A înființat un centru de lucru pentru copiii cu dizabilități psihice și a descoperit că, pentru a se dezvolta, aceştia au nevoie mai întâi de ajutor medical.
Treptat, a început să-și dezvolte învățăturile și să-și popularizeze metodologia. Munca ei a început rapid să câștige adepți, sponsori și susținători din întreaga lume, iar oamenii de știință din diverse cercuri academice au devenit interesați de metodologia ei. Până la sfârșitul vieții sale (1952) a înființat școli în Europa și în întreaga lume, a participat la multe congrese, a scris cărți și articole.
-
Esența pedagogiei Montessori
Aceasta este o metodă revoluționară care explorează și susține dezvoltarea naturală a copiilor. Este întâlnită în multe grădiniţe, precum Seva Edu, unde copiii dezvoltă creativitate, abilități pentru rezolvarea diferitelor probleme, dezvoltă gândirea critică și diferite abilități astfel încât să poată, ca indivizi cu drepturi depline, contribui la o societate și un mediu mai bun.
Principiul de bază al sistemului Montessori este libertatea și alegerea personală a copilului. Părinții intervin doar pentru a-i ajuta dezvoltarea. Educația se desfășoară fără încercări de manipulare a comportamentului prin recompense sau pedepse.
-
Educație
Educația copiilor în spiritul ideilor Mariei Montessori trebuie să înceapă înaintea vârstei de 3 ani. De la 0 la 6 ani, copiii învață din contactul direct cu mediul, prin toate simțurile și prin mișcare. Jucăriile și materialele școlare trebuie să fie de cea mai bună calitate ( materiale naturale) pentru a evoca respectul de sine, respectul față de ceilalți și grija pentru mediu.
Televizorul și computerele la o vârstă fragedă au mai degrabă un efect negativ decât pozitiv. Conform adepţilor ai sistemului Montessori, televizorul este un aparat care împiedică dezvoltarea și dobândirea de noi cunoștințe, deoarece separă individul de mediu și creează o imagine nerealistă a copiilor care trăiesc doar pasiv.
Pedagogia Montessori nu se concentrează pe încărcarea minții cu informații, ci mai degrabă pe construirea ei astfel încât să vizeze realizarea propriilor credințe și valori. Copilul învață întotdeauna ceva care îl pregătește indirect să învețe altceva, iar învățarea devine o descoperire distractivă şi nu o muncă grea și plictisitoare.
-
Procesul de învățare
În sălile de clasă nu există restricții pentru îndeplinirea sarcinilor scrise și de altă natură, copiii fiind liberi să se deplaseze prin cameră. Nu există manuale în forma cunoscută. Copiii învaţă direct de la natură, mediu și de la alți copii (mai rar de la profesorul însuși).
Programa este flexibilă și se axează pe matematică, limbi străine, artă, știință – ajută copilul să descopere totul numai prin cercetare. În plus față de aceste materii, elevilor li se oferă posibilitatea de a-și dezvolta alte abilități – grija pentru mediu, grija pentru persoana de lângă ei, grădinărit, gătit, exprimare politicoasă, activități sociale în comunitate și multe altele.
Grupurile de studiu sunt formate din aproximativ 30-35 de copii, cu un profesor și un asistent nedidactic. Elevii învață unii de la alții, diferite metode de învățare și de percepție a materialului – li se oferă posibilitatea de a comunica cu personalități diferite.
Profesorul are mai degrabă rolul celui care invită și însoțește elevul în cunoaștere, decât pe al celui care ”furnizează” cunoașterea. De asemenea, acesta va avea grijă să cultive un climat de încredere, cooperare şi entuziasm în clasă.
